sâmbătă, 22 iulie 2017

Dumitru Lupu s-a ridicat în veșnicie. Ce făcuși, Mitică ? Plecași și tu ?

Ieri, voiam să scriu despre tine și amintirile care ne leagă. Nu am reușit. Dimineață, în zori, revedeam în minte ce doream să aștern pe hârtie, amintiri dragi din anii tinereții noastre, un eseu despre tinerii artiști amatori ai generației noastre, care, în timp, au reușit să se facă cunoscuți, apreciați de public, profesioniști de valoare.

vineri, 21 iulie 2017

Sărutul din Bulevardul Castanilor


Anul 1969, anul premierelor :) La vârsta de 16 ani, reușisem, din prima, examenul la Carabela, cel mai tare  liceu din județul Dâmbovița, renumit pentru înalta calificare a profesorilor. Părinții cumpăraseră, în sfârșit,  televizor, scutindu-mă, astfel, să-mi mai zgâiesc ochii pe fereastra Dumitreștilor, de  la parterul blocului, pentru a urmări campionatele de fotbal, festivalul de la Mamaia și altele. Aveam și noi televizor. :) SIRIUS, alb-negru, trona în colțul camerei, funcțional zi lumină. Așa, ca să-mi ajungă :)

Reinventa-vom poate primordiala sferă

Cândva ne vom întoarce la Pontul Euxin.
Cu lacomă odihnă ne vor primi jivine.
Zămislitoarea mamă a iar fiinţării noastre
va vămui văzduhul de ceţuri şi de fum.
Şi zeul blând dormi-va în spaţiul dintre coaste,
nu vom mai fi din carne,
nu vom mai fi nicicum.

joi, 20 iulie 2017

”FĂI, LISANDRO ! DACĂ NU-MI FACI COPII, TE LAS” -


Și, uite așa, amenințată, se puse bunica mea pe făcut copii. Dar, nu oricum, nene. Caznă mare, nu glumă. Fiind cea mai frumoasă fată din satul copilăriei mele, bunica Alexandra s-a măritat, cum altfel, cu un flăcău frumos, din neamul lui Mitroi. Neam mare, înstărit. O uliță- ntreagă, din câte-mi amintesc, era străjuită, pe ambele părți, de frații bunicului Marin al lui Mitroi și ai bunicii. Fiecare, după însurătoare, își ridica o casă, după posibilități. Oameni gospodari, trăiau din recolta câmpului, animale, păsări, legume, fructe crescute în grădina casei.

LA BÂLCI, DE SF. ILIE... HAIDA, LUMEEEE, ȘI IAR HAI ! :)

Înainte de marea colectivizare, care a dus la sapă de lemn țăranul român, bunica mea, văduvă cu nouă copii, unul fiind tatăl meu, avea căruță cu doi cai, pe lângă alte animale, păsări, ca tot omul de la sat. La sărbători, mă lăia, în copaia mare de lemn, îmi freca pielea cu săpun de casă (făcut după rețeta ei proprie) de ziceai că am râie, sub ploaia de gemete determinată de usturimea ochilor invadați de clăbuci :) Apoi, mă primenea cu hăinuțe curate și ne pregăteam de plecare la BÂLCI, de Sf. Ilie.

PAPARUDA-RUDA

PAPARUDA-RUDA, ÎN KURU GOL, ACOPERIT DE BOZII,
ierburi sălbatice, care creșteau la marginea islazului.
Așa petreceam ziua de Sf. Ilie, demult, în satul bunicii mele, Alexandra, cea mai frumoasă femeie din satul copilăriei.

Ne-au dispărut porcii ! :) Haoleu ! :)

HAOLEUUUU... BRE !
UNDE AU DISPĂRUT PORCII ȚĂRII, ĂIA DIN REZERVA DE STAT ?
În caz de calamitate, vom flămânzi. Au avut grijă pesedeii de Teleorman să ne ciordească porcii. Haoleu, porcii țării mele ! Ne-au luat mâncarea de la gură, ”să mănâncă numa ei”, arză-i-ar focu de bandiți. Cu acțiunile lor la purtător, ăștia fură tot. Vrem porcii înapoi. Ne dați, ori nu ne dați ?
Hoților, porcilor !

Adrian Păunescu - OMAGIU -



Ar fi împlinit 74 de ani, azi, 20 iulie, 2017. Odihnă veșnică, Adrian Păunescu

Iluzia unei insule 
Diseara-i plecarea în insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntîrzia
caci cîini-politisti s-ar putea sa apara.