miercuri, 3 iunie 2015

Măreţia lui Dumnezeu, în Palatul Culturii Mele


E trecut de miezul nopţii. Întinsă pe pat, "înfăşurată în scutecele pentru nani-nani, prin întuneric, disting obiectele din palatul meu, semn că sunt în lumea mea, printre cele dragi mie, dincolo de durere, departe de injecţiile de la miezul nopţii, perfuziile care mi-au învineţit mâinile, sufletul. Sunt acasă ! Slavă ţie, Doamne ! Dar mi-e teamă să-nchid ochii ! Fără calmantele intravenos injectate...,
timp de aproape o lună, voi putea dormi ? De mai bine de două luni, nopţiile mi-au fost sfâşiate de dureri cumplite, senzaţia descărnării unghiei, nopţi pline de gemete, frisoane. Nu am mai avut tihnă, nu am mai avut nopţi. Mă ridicam în şezut, din oră-n oră, adormită cum eram, îmi masam coapsa, glezna, talpa, degetele bolnave ale piciorului stâng. Le spălam cu betadină, le ungeam cu creme speciale, înălţând rugi aprinse bunului Dumnezeu să-mi curme durerea, să nu rămân fără degete, complicând astfel diabetul stabilizat de aproape un şase luni.
E noapte ! E linişte. E bine ! Sunt acasă, nu mă mai doare nimic, dar tot nu am curaj s-adorm. Mă foiesc, pe toate părţile. Mă ridic în şezut, masez, din obişnuinţă, piciorul. E cald şi bine... Încerc s-adorm, fără teama că iar mă vor trezi durerile. Dacă Dumnezeu a făcut ca negrul să devină alb, ce temere mai pot avea ? Degetele negre precum boaba de strugure s-au albit, medicii nu au mai avut ce amputa.

Sunt acasă, în patul meu, în universul meu, alături de prietenii care s-au rugat pentru mine.
Doamne, cu ce cuvinte să le pot mulţumi celor care s-au rugat pentru sănătatea mea ?
Doamne, ŢIE, cum îţi mai pot mulţumi ?
TU curgi prin venele mele, precum sângele îndurerat scăpat din strâmtoarea bolii.
Slavă ŢIE, Doamne Dumnezeul meu ! Dacă TU nu eşti, nimic nu e !
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, AMIN !
Elena Toma

2 comentarii:

  1. Dna Elena se va ridica din nou, pe picioarele ei, dar nu se va ridica prin puterile ei. Ascultati "Ma ridic" de Luminita Ciuciumis. Totul este cu putinta celui ce crede. Dna Toma este o femeie credincioasa din cate o stiu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti recomand sa asculti cantecul "Cat de mare esti Doamne", interpretat de Ligia si Sergiu Nichescu din Timisoara. Sergiu si-a pierdut ambele maini la varsta de 10 ani.

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.