vineri, 13 aprilie 2018

Victor Rusu - Perenitatea filonului liric tradiționalist

Poet, prozator, eseist și publicist de real talent și, mai ales, cu o întinsă marjă de evoluție, Costel Avrămescu este, în același timp, și un creator deosebit de prodigios, scriind și tipărind într-un ritm susținut, vivace, volum după volum, deocamdată, de versuri.
Scriitorul severinean a debutat cu o poezie de factură imagistică, confesivă și nostalgică, de extracție autobiografică, în care, dincolo de unele accente declarative, se poate remarca sinceritatea și autenticitatea trăirilor generate de fluxul învăluitor, intens, al....
memoriei afective încorporate unui discurs liric caligrafiat în paradigma stilistică a prozodiei clasice, fapt ce-i conferă rostirii poetice o muzicalitate aparte, virtuți incantatorii seducătoare.
Cu fiecare nou volum de versuri apărut după această primă etapă a scrisului său, autorul apelează, tot mai evident, pentru un demers poetic, cu predilecție, subliniat reflexiv, sapiențial, meditativ, pe motive tematice de natură existențială, cu mize și implicații majore. Cel mai recent volum al său ,,Numărătoare inversă” ne-a dat puternica impresie că autorul a decis cu totală convingere să cultive, cel puțin pentru o bună perioadă, această formulă poetică, după opinia noastră, foarte adecvată disponibilităților sale de creație, structurii sufletești și formației sale intelectuale.
În mod surprinzător, dar cu numeroase realizări notabile, în noul volum de versuri ,,Pecetea rădăcinilor”, aflat sub tipar, poetul descoperă cu aplomb și aplicație generosul filon tematic al poeziei tradiționaliste, cultivată cu strălucire de mari poeți interbelici de talia lui Ion Pillat sau Vasile Voiculescu, dar și de numeroși alți poeți postbelici și chiar ai zilelor noastre.
Uimitoarea perenitate și vigoare a lirismului de factură tradiționalistă se manifestă, desigur, în poezia contemporană mai mult la nivelul tematicii abordate, decât în plan expresiv, sensibil marcat de bogatul și rafinatul arsenal al mijloacelor de expresie proprii poeziei moderniste, interbelice, și neomoderniste, postbelice, șaizeciste și șaptezeciste, reprezentată la noi de poeți de talie europeană, de o excepțională înzestrare și cultură poetică.
Fascinanta mitologie românească, inestimabilul nostru folclor, fabulosul, inepuizabilul fond de tradiții, credințe, datini, obiceiuri, simplitatea expresivă și originalitatea artei populare, realitățile mirifice ale satului tradițional se constiuie într-o sferă tematică de incomensurabile amplitudini, care oferă poeților de orientare tradiționalistă o bogăție de elemente asociative, pe care eul poetic al lui Costel Avrămescu le încorporează fondului său de referințe, primenindu-și și extinzându-și continuu imaginarul demersului său de creație.
De subliniat că toate elementele asociative preluate din sferele etnologiei, antropologiei, ale culturii și civilizației populare, în general, au dobândit, prin secole de întemeiere și tezaurizare, valoare de simboluri și metafore polivalente de o rară frumusețe expresivă. Așa se și explică, între altele, uluitoarea perenitate și fecunditate a filonului tematic tradiționalist.
Din acest fabulos filon tematic și din imaginarul adiacent, au migrat sensibil, substanțial, numeroase cuvinte în limbajul poetic al volumului recenzat, cuvinte-cheie, cuvinte-simbol sau metaforă, de genul: icoană, candelă, troiță, biserică, strană, clopot, crâng, izvor, albie, ciutură, răscruce, rădăcini, pecete ș.a.m.d. la care se adaugă tradiționala galerie a personajelor emblematice din universul familial, dominat, ca-n poezia lui Grigore Vieru sau Serghei Esenin, să zicem, de ființa cea mai dragă inimii poetului, mama, a cărei imagine luminoasă este ridicată la rang de sfântă icoană și simbol al iubirii și dăruirii totale, mistuitoare, pentru copiii săi, pentru toți ai casei, ca-n poezia ,,Fotografia-icoană”: ,,Toată viața mea,/ Cu sfințenie, voi purta/ Fotografia-icoană a ta...// Din ea, mă privești/ Cu pleoapele lăsate;/ Din buze nemișcate,/ Cu dragoste,-mi șoptești...” sau: ,,În brațele tale, mă simt legănat/ De duhul pădurii tainic plutind,/ Iar cântul de leagăn blând murmurat/ Îmi părea un cor de îngeri cântând...” (,,Copilăria adu-mi-o iară”).
Un spațiu privilegiat, intens luminat de razele blândeții și iubirii lor, reaprinse mereu de accentele evocatoare ale multor poeme scrise de nepotul iubitor, le este rezervat, în această galerie a înfioratelor, nostalgicelor amintiri, imaginilor bunicilor, surprinse fie în momente aparte din ritualul cotidian al treburilor gospodărești, fie în scenariul tradițional, mirific, al sfintelor sărbători creștine: ,,Mijloc de primăvară/ mirosind a iarbă crudă,/ vântul dimineții își face rondul;/ o cotigă,/ un plug de lemn/ și doi boi cu ținte ruginii în frunte;/ broboane de sudoare pe coarnele plugului – / pământul și bunicul brăzdându-și reciproc fața.../ Bunicul țesală un mânz/ cu picioare neobișnuit de lungi și ochii calzi./ Pe-ascuns, trage cu coada ochiului spre mine...” (,,Culoarea amintirilor”).
Iar imaginea bunicii, ,,Cu fruntea scăldată-n sudori,/ o candelă a credinței și iubirii,/ bunica, născută odată cu mine/ aceeași zi, aceeași lună/ stârnind mireasma pâinii din cuptor...” (,,Culoarea amintirilor”), îi stăruie veșnic în amintiri ca personaj de prim-plan în noapte înaltă și sfântă a Învierii, când ,,...Ușurați de povară, ne-ntorceam cu paște și lumină;/ Bunicuța ne-aștepta cu mielul sfârâind în cuptor/ Și coșuri cu ouă îmbăiate-n suferință pe masa plină,/ Drapată cu încercatul și însuflețitul nostru tricolor...” (Calea Luminii).
În noul său volum de versuri ,,Pecetea rădăcinilor”, poetul Costel Avrămescu izbutește exact ce și-a propus în versul: ,,Ecoul amintirilor reverberează-n suflet și-ncerc să-l înfrunzesc în cuvânt”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.