luni, 12 martie 2018

Elena Ioniță : ”Moarte intelectualilor! Noi muncim nu gândim!”


A fost așa ca o intrare într-un spațiu tridimensional, într-un tunel al timpului. Încă de când am trecut pe lângă cinema Union, acum trist ca o casă bătrânească, părăsită. Altădată aveam abonament și era înțesat de cinefili, și mare înghesuială pt ultimele filme de artă. Halucinant, în dreapta, la Sala Palatului înviase socialismul, stăteau acolo stingheri membrii marii adunări naționale. Ceaușescu nu murise, erau acolo niște fantome macabre ale trecutului.
Miile de locuri erau înțesate de mumii, profitorii unui ins fără scrupule, o relicvă a unui univers tern, cenușiu.
Apoi paralel sunt coloanele unde era odată magazinul Adam, acum,o mulțime de protestatari de tot felul: bătrâni, tineri, midinete cu portavoce, luptători înflăcărați. Și ca în reprezentarea grafică unde la baza piramidei sunt săracii, gloata neștiută, apoi militarii înarmați deasupra sărăcimii ca o cizmă la ordinul mumiei ginerică gata să ne strivească. Fără milă, își făceau datoria apărând hoția. Mai încolo, urcați pe mașini și ținând discursuri incendiare o adevărată baricadă de patrioți, intelectuali ai timpului nostru.
Un fel de revoluția franceză într-un colț, între mașini, înghesuială, emoții, fabuloase discursuri, un arc peste timp. Strânși, împinși din ce in ce de jandarmeria militarizată, până și acolo încolțiți, vocile care se opun trebuie reduse la tăcere.Era odată un slogan: Moarte intelectualilor! Noi muncim nu gândim!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.