joi, 22 martie 2018

Mircea Lungu - Ultima cronică


I-au găsit foile suple,
uscate, zdrențuroase,
debarcase grăsimile de sare
ce-au curs pe chei...
Velatura însă, ca și cum n-ar fi vrut
s-o-mbrace pe Afrodita,

umflă sau ia drept adevăr
ceea ce multiplică
înaintarea acelei corăbii desculțe
în recuperarea timpului jilăvit,
gâlceava unor vânturi mărunțitoare
și tot ce se-aude că se petrece cu ele,
repede ori nu.
Așa cum grapase
ancora de granit roșu
păstra noblețea strălucirii
pe când veghea La Pic
chiar și cu brațul rupt
deasupra florii de lotus bătută...
Răzimat de pupa lemnoasă
dictez ultima cronică de călătorie
convins fiind
că închipuirile nu sunt doar temerare
dar și că se pot bucura
de bunăvoința ultimei închisori
atât de prielnic scindându-mi sufletul și viața.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.