joi, 8 martie 2018

Emanuel Cristescu - Europeea, libertatea de exprimare și necesitatea regulilor

Experiența și statistica ne spun că lumea nu este perfectă. Imperfecțiune care provine din componentele ei, oamenii, care nu sunt îngeri. Şi astfel apare necesitatea regulii. Dacă oamenii ar fi îngeri nu ar fi necesară supravegherea aplicării regulii, adică guvernanţa.

Internetul este un spațiu, în sine, generos. Însă generozitatea sa nu este selectivă iar binele şi răul au conținuturi semantice diferite pentru mulți dintre aceia care evoluează în acest spațiu. Aceasta impune reguli.




Unul dintre motivele pentru care Europeea acceptă pseudonimele este și acela că răufăcătorii îşi pot însuși identități reale și pot face rău în numele altcuiva.

Al doilea motiv, și acesta este esențial, îl reprezintă desprinderea textului de autor, pentru cine dorește, în încercarea de evaluare a textului în sine, fără componentele circumstanțiale care, deși colaterale, pot influenţa ori determina sau chiar impune, este adevărat pe durate limitate, anumite texte, ca fiind valoroase. (ilustrativ este cazul lui Sorin Toma) De altfel este ușor de observat cum circumstanțele (poziția socială, averea, ierarhiile, responsabilitățile, etc. generează privilegii iar unii, chiar mulți, cred că îşi pot prelungi, prin continuitate, privilegiile din astfel de domenii și în zona creației și, în special, în zona creației literare. Este, evident, o amăgire însă nu se poate nega un astfel de comportament. Cred că oricine creează ar trebui să creadă în creația sa și să aspire la una originală și valoroasă. Pentru că o creație, una adevărată, se impune, ar trebui să se impună, de la sine. O creație adevărată reprezintă un fel de pariu cu eternitatea. Iar eternitatea nu poate fi păcălită cu circumstanţieri. În plus, se poate observa, circumstanțierile, de multe ori, generează o encomiastică de grup, de grupuscul, ori, mai neacademic spus, de gaşcă. Encomiastică, în opinia mea, greţoasă. Ori, m-am gândit, pentru aceia care doresc să depăşească nivelul aspiraţional al autoadulării ori al familiei, palierului sau grupului de prieteni, textul, textul în sine, trebuie "aruncat" pur şi simplu în "groapa cu lei" Însă acum intervin sau ar trebui să intervină criteriile axiologice. Iar autorul să aibă capacitatea de a discerne între diferitele opinii ori criterii valorice exprimate.

Faptul de a invita sau accepta pe cineva, necunoscut, să publice aici, nu poate constitui o analogie validă, cu a invita pe cineva acasă! Imperfecţiunea analogiei cu invitatul în casă reprezintă premiza eronată care poate conduce la concluzii false. Nici un om normal nu invită în casă pe oricine trece pe stradă. Pe acest site oricine îşi poate face un cont. Adică aici intră cine vrea şi rămâne, valoric vorbind, cine poate. Experienţa şi statistica au demonstrat că, deşi declară prin acceptarea, când îşi fac aici cont, că vor respecta regulile, mulţi, chiar surprinzător de mulţi, după aceea, uită de regulament. Unii din spirit de frondă, alţii din obişnuinţă, etc. De aceea este nevoie de o evaluare preliminară înainte de a-i da dreptul şi responsabilitatea de a publica direct, adică fără ca un editor să-i valideze ori invalideze textele. Este vorba de un minim disconfort, care nu ar trebui să deranjeze pe nimeni. Mă gândesc, dacă nu am putea institui regula recomandării ori cauţionării nou-veniţilor de către useri deja activi. (nu ştiu în ce măsură aceasta ar conduce la un fel de trafic de influenţă)
Acordarea nivelului, adică a dreptului de a posta direct, după un minim stagiu de confirmare, se face la solicitare. Un e-mail la adresa vicobnoru@yahoo.fr în care autorul care doreşte să posteze direct îmi comunică datele sale de contact pentru a avea o discuţie directă cu el şi gata. Pentru că este o mare diferenţă între a invita acasă pe cineva (inviţi numai cunoscuţi ori recomandaţi) şi a acorda nivel de a posta direct în condiţiile în care aici intră cine vrea!

Libertatea de expresie este un dat al omului însă atunci când omul însuşi răspunde pentru aceasta. Nu când răspunde altcineva. Iar legea este clară. Responsabilitatea pentru cele scrise aici aparţine autorilor. Iar în cazul în care aceştia nu pot fi identificaţi îmi revine mie, ca deţinător al site-ului. De aceea, în momentul în care acord dreptul de a posta direct, şi îmi asum astfel o responsabilitate, trebuie să cunosc pe acela căruia îi acord acest drept. Pentru că îmi asum o responsabilitate. Nu cred că este excesiv şi nu cred că este greu de înţeles. Dacă un user nu vrea să îşi asume nicio responsabilitate, poate publica, sub pseudonim, asumându-ne responsabilitatea noi, adică eu şi editorii. Cu siguranță, în acest caz, validarea sau invalidarea textelor intră în responsabilitatea noastră. Iar textele care încalcă regulamentul, evident, nu vor fi validate!

Însă îmi este greu să înţeleg reproşuri pe această temă, atâta timp cât Europeea încurajează şi consideră ca preeminent dreptul la liberă exprimare în raport cu valoarea textuală!

Deşi totul nu a fost lămurit sper să nu fi rămas nelămurit totul*

* Parafrază după Ferdinand de Saussure.

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=51097





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.