Marin Ifrim: Elena Toma, o scriitoare greu de confundat!

Elena Toma este o poetă și o publicistă specială. Are o experiență culturală solidă și o experiență de viață care îi dovedește caracterul puternic, voința și tenacitatea de a spune mereu ceea ce simte și gândește. Pe scurt, e un fenomen pe care merită să-l înțelegi. O știam de mult de pe blogul său elevat.
 

  Am văzut-o pentru prima dată, în carte, carne și oase, în octombrie 2017, la Râmnicu Sărat – locul în care, în urmă cu peste trei decenii, a obținut primul său premiu la un festival de muzică -, unde a fost escortată de doi cavaleri ai literaturii române actuale: criticul Aureliu Goci și poetul Marian Ilie. Am în față cartea lansată atunci: ”Când Dumnezeu te mângâie”. Un volum de evocări impresionante prin vigoarea narativă. În prefață, poetul și filologul Marian Ilie, el însuși o ființă foarte specială, spune câteva lucruri definitorii despre carte și despre autoarea acesteia: ”Cartea de față este unul din sipeturile în care ea își ține la păstrare nestematele. În cele câteva compartimente ale lui vom găsi cel puțin două colecții valoroase – cea legată de showbiz-ului românesc de acum câteva decenii și cea legată de autoare în calitate de șlefuitor de perle pentru showbiz-ul actual. În compartimente intermediare, mai mici, alte câteva colecții de piese emanând parfumul mângâierii dumnezeiești: amintirile din copilărie, relatările despre oameni excepționali din anturajul autoarei și relatările despre autoare ale unor oameni excepționali. Alintată cum e, Elena Toma devine ușor incomodă pentru neaveniții ce-i ies în cale. Uneori e nesuferită chiar cu cei apropiați șieși. Dar cum să n-o ierți, când în preajma ei te simți tu însuți atins de mângâierea aceea!”.

Frumoase și cuprinzătoare cuvinte. De fapt, toate aceste evocări sunt traducerea în cuvinte a unui suflet în lucru și a unei conștiințe umane dezarmant de onestă. O carte care, luată ca atare, unii cititori pot plânge solidari cu autoarea. Uneori literatura e mai reală decât viața, alteori e invers. În cazul Elenei Toma lucrurile sunt ceva mai complicate: între viața fictivă și literatura reală scriitoarea dansează cu grație, ca o balerină deasupra unui curcubeu cu un spectru geamăn cu această autoare greu de confundat cu altcineva.