miercuri, 16 august 2017

ODĂ ÎNCHINATĂ SFINTEI FECIOARE MARIA


Îi felicit pe toți care își serbează astăzi Ziua onomastică. Le zic „La mulți ani!” și le dedic icoana pictată de mine intitulată APOTEOZA SFINTEI FECIOARE CU PRUNCUL IISUS. Ea a stat mulți ani pe frontonul capelei unui cimitir din orașul prahovean Boldești-Scăieni. (Are 3,5m x 1,80m). CPB - Mai jos, postez versurile scrise astăzi 15 August 2017, intitulate

ODĂ ÎNCHINATĂ SFINTEI FECIOARE MARIA
 Regină ce ne-nvălui cu-a Ta iubire sfântă,
Privind cu ochii-n lacrimi spre Tronul Cel de Sus,
Ții mâini închinătoare pe inima Ta frântă
Cerând iertarea noastră la Fiul Tău Iisus !,

luni, 14 august 2017

”Când Dumnezeu te mângâie”. Lăsați-vă mângâiați


 :) Recunosc, traversam o perioadă sumbră. Scriam ce-mi trecea prin minte, de la sudalme asupra guvernanților , la dureroase amintiri. Sărbătoarea sf. Ilie mă făcu să-mi amintesc una, alta. Și, cum nu prea sunt dusă la biserică, riscai criticile, ignoranța d-voastră și dădui frâu liber amintirilor. Spre surprinderea mea, v-a plăcut ce ați citit. Ușor încurcată, riscând iar, mai scrisei ce-mi dicta sufletul. Vă plăcu și ce-a urmat. Mai mult, timid, au început să apară încurajările, îndemnul d-voastră de a mai scrie. Mi-ați sugerat culegerea povestioarelor într-o carte.
- De unde, bre, bani să scot o carte ? , mi-am zis.

vineri, 11 august 2017

Elena Cesar von Sachse - Invitație la bal

Cea mai mare bucurie.... am realiza acest CD cu ajutorul a doi tineri talentati, solistul Adonis Tanta si pianistul Sorin Frisan. Va multulesc dragi prieteni pentru bucuria pe care mi-ati daruit-o.
Elena Cesar von Sachse
.................
Felicitări, Elena. Sunt mândră de tine !

George Stroia : E ziua ta, iubita mea!

E ziua ta, iubita mea
cu chip de Lună Nouă,
și-mi trec prin minte
multe gânduri,
de la alint, la gust de rouă.

Marian Ilie : Deșertăciune, numele tău este... PRESA!


Desertaciune, numele tau este... PRESA! Pacat ca BOR cedeaza atat de usor! LGBT-istii au scos deja securea razboiului impotriva Bisericii.Stiti, pentru milioanele de semnaturi stranse. Se apropie sorocul introducerii in Constitutie a articolului cu pricina. Cineva inca se joaca cu focul in tara asta si nu intelege ca in cazul Bisericii e vorba de focul Gheenei, cu care multi vanzatori de tara trebuie odata si odata "rebotezati"...

joi, 10 august 2017

luni, 7 august 2017

Urfet Şachir - Poezie bilingvă (turcă-română) / İki dilli şiir (türkçe-romence)

Marea este dorul meu
Marea este dorul meu,
Marea e iubirea mea.
Ea-mi e confident şi zeu,
Eu îi sunt o peruzea.
Nisipul, briza şi-o stea
Mă alintă cu candoare,
Eu-mi deschid aripa grea
Şi sărut un val de mare.

sâmbătă, 5 august 2017

În cușca vieții, după 52 de ani


Prin 2015, răsfoiam amintirile copilăriei, umbrită de neînțelegeri, marcată, dezechilibrată de tensiunea existentă între părinții mei. Căutam un loc să-mi pot odihni trecerea gândurilor. Sub acest impuls, am avut un vis. O voce mă striga. Ceața densă nu-mi permitea să văd nici la un metru. Glasul îmi părea cunoscut. Dau comandă creierului să m-ajute. Ăsta, nici una, nici două, detectiv original, nativ, ruginit de atâta stat degeaba, fericit că, în sfârșit, are și el o treabă, începe să deruleze anii copilăriei. Surprind vocea din vis, imposibil de confundat.

vineri, 4 august 2017

Marian Ilie: Statele se pot dezintegra, conştiinţele dăinuiesc

Îi mulţumesc trimiţătorului acestui mesaj, Marin Ifrim, ce m-a făcut să mai vărs o lacrimă cât roua unei dimineţi pentru marele Om care a fost Profesorul Mihai Maxim. S-au scurs mai bine de trei ani de la plecarea acestuia dintre noi în celălat segment al Călătoriei, semnalată încă de pe atunci de merituosul său discipol Prof. Dr. Dan Prodan şi, iată, botoşenenii îi păstrează vie memoria.

joi, 3 august 2017

Harry Ross - zidul plângerii

E realitate și simbol.
Istorie, vis  și viitor
Ne ducem  acolo,
În grup sau solo
Ne rugăm Celui de Sus
 îi spunem ce avem de spus
E legătura noastră sfântă
Evreime a-ineînfrântă.

SĂ-I FAC ÎN NECAZ LUI POPOVICIU

SĂ-I FAC ÎN NECAZ LUI POPOVICIU, trăsei cu coada ochiului prin frigider. Cam golaș, pe căldurile astea, dar... într-un colț, retrase, discrete, parcă-mi zâmbeau câteva costițe de porc.

Dr. Orz... cel plin de farmec :)


Orzi, te-ai lăsat prins ? :) 
Virginia este în flăcări, insomniacă ?
Înțeleg voluptatea, fii sigur :)
Năstrușnicule, ai orele tale.
Cum a fost în concediu ?
Bine ai revenit,
suntem aici, mai frumoși ca oricând

duminică, 30 iulie 2017

ÎNCEPĂTORI ! ATENȚIE, LA NEATENȚIE

ÎNCEPĂTORI ! ATENȚIE, LA NEATENȚIE :)
Nu prea știam cum se servește viața virtuală :) Prin natura profesiei, cu ceva ani în urmă, a trebuit să-mi fac cont și pe Facebook. Acceptam cererile de prietenie, explicația fiind dorința nevoiașilor de a intra în contact cu mine pentru emisiunea umanitară tv. Așa credeam, atunci :)
Uimirea mea culminează cu o cerere fabuloasă: generalul George X, din armata SUA. Din poza de profil, îmi zâmbea nu bărbat sforțos, haină militară, stele, trese, alea, alea, pe umerii lui. M-au luat transpirațiile.

sâmbătă, 29 iulie 2017

Nour Gheorghe - Treptele speranței

Am finalizat o noua lucrare in lemn de stejar si alama .
 Iata ca astazi am onorat-o prin botezul ei in micuta oaza a frumosului cu titlul ,,TREPTELE SPERANTEI ,,
si care am binecuvantat-o sa ma reprezinte la 
un Salon de Arta foarte important .
...........

Dle Nour, vă dorim mult succes. 
Doamne ajută. 
Elena Toma

vineri, 28 iulie 2017

Constantin Lămureanu - ceasornice

Ochiul tău de undelemn
mă petrece-ntr-o adâncă
noapte, care pare încă
scoborâtă din Eden.
Şi atunci când ne cresc nuferi,
grei şi gravi la subţiori,
zilele te fac să suferi,
nopţile te fac să zbori.

joi, 27 iulie 2017

Mi-a îmbătrânit carcasa, dar sufletul e tot copil


În apropierea satului copilăriei mele curge un râu. După ploaie, dă iama-n albia lui. Se umflă, neicușorule, devine fluviu, nu alta. Bre, și mi se face câte un dor, că de-abia pot să-l duc. Când Dumnezeu uita pământul în arșița soarelui de crăpau și pietrele de sete, noi, copiii de pe ulița bunicii ne adunam în gașcă și plecam la găurit apa. Dar asta numai după ce ne terminam treburile-n gospădărie.

Sunt blestemată ! Mă urmăresc ”GUNOAIELE”


Nu prea stau în bucătărie. Gătesc una, alta, rar ciorbică sau mîncare gătită. Mesele mele se bazează pe salate, fructe, gustări calde, reci, un fel de ”minuturi ”. Dar să dea dracii, pe parcursul zilei, indiferent ora la care intru și eu în bucătărie să-mi pregătesc ceva frugal, acolo, la fereastra mea apare mașina uriașă pe care scrie PĂSTRAȚI CURĂȚENIA.

Sir Anthony Hopkins....

Sir ANTHONY HOPKINS
Capricornul din „Tăcerea Mieilor”

„Credea ca va ajunge pianist de concerte, dar adevarata sa vocatie a fost sa fie Actoria.”

Citeste - > http://elystar.ro/sir-anthony-hopkins-capricornul-din-tacerea-mieilor/

Semnul precoce al maladiei Alzheimer pe care puțini îl cunosc!

 
Boala Alzheimer debuteaza cu cel putin 10 ani inainte de a da primul semn, odata cu formarea placilor de amiloid care duc la distrugerea sinapselor neuronale.
„Imaginati-va o pasta care se scurge, se acumuleaza si blocheaza toate circuitele neuronale. Se adauga si excitotocina, niste toxine care vin din afara celulei si le omoara. In loc sa fie legaturi frumoase, line intre neuroni, se incalcesc si fac un fel de scurtcircuit”, explica dr. Letitia Dobranici, medic psihiatru si vicepresedintele Societatii Romane de Alzheimer.

miercuri, 26 iulie 2017

Marian Ilie: Când pisicuţa România va să miaune(!) ca un tigru

Ei, poftim! România e pe primul loc în lume în rândul pieţelor de frontieră. S-ar zice că duduie pamântul sub noi de aşa un avânt economic! O dudui, dar n-o să fie bine cică decât atunci când o să intrăm în rândul pieţelor emergente, când pisicuţa România va să miaune (!) ca un tigru.

Anișoara, Anișoara mea dragă ! Dumnezeu să te odihnească în pace.

Cuvinte cernite coborâte-n doliu ! Îmi plânge inima, mi-e sufletul împietrit. Am pierdut cel mai apropiat, înalt spirit, exemplu de omenie, profesionalism, unicul meu sprijin moral, spiritual, sincer și dedicat prieten. Jurist, fost redactor șef ziarul Curierul zilei, Pitești, de o inteligenţă sclipitoare, îşi potolea setea de cunoaştere prin lectură. Azi, cea mai tristă zi. Cuvintele, și așa puține, au amuțit.
Anișoara Ștefan, Dumnezeu să te odihnească în pace, să  te țină la dreapta Sa.

marți, 25 iulie 2017

PRIN ȘANȚURILE VREMII :)

A plouat, neicușorule, ca-n vremurile bune de vară, alea de demult. Rațele, gâștele bunicii trăiu momente de fericire. Exista o mare dragoste între noi. Pluteau pe luciul apei adunată-n șanț, colector original de apă, după torentul care răcorea pământul. Se scufundau, ieșeau la suprafață, iar se scufundau, dându-mi impresia că, neștiind să înoate, cereau, pe limba lor, ajutor să nu se înece. Intram după ele, îngrozită, protectoare, dornică să-mi simtă grija, dragostea, agitându-mă cum să le scot din apă, neștiind că erau în elementul lor. :) Banditele, măcănind fericite, se răsfățau, râzând de mine, prin apa până la genunchii de copil. :) Saturate de efort, se agitau, printre brațele mele întinse să le prind, să le scap de furia micilor valuri făcute în jurul lor.

luni, 24 iulie 2017

Nu haina îl face pe om

Banii nu sunt un criteriu neapărat pentru a -ți permite să porți o vestimentație frumoasă. Pe scena festivalului de la Amara, 1973, purtam o rochie lungă, o mătase fină, dar cu desene aiurea. Păcat de model, (creație proprie, har, care, la nevoie, se contura :) - cloș, de sub bust, mânecile, evantai lung de vreo 20 cm., la modă , pe atunci. Cusută în grabă, material cam bălțat, gri argintiu cu șuvițe negre,  albe, combinat,  aș zice băbesc, pe bune :), (ales, cumpărat, din motive lesne de înțeles, de  croitoreasă,  o prietenă a mamei), părea cam pentru nuntă, botez, nu pentru o scena de anvergura celei de la Amara.

Lecții de viață cu iz Rococo - partea a II-a.

”Foaie verde de dai, n-ai. Cum te pun, așa să stai” - cam așa mi-a părut mie esența, în urma revederii cu Maestrul, o lună mai târziu de la plecarea din Oradea.
Întâlnirea din  București a avut loc la restaurantul M.A.I într-un separeu. Mai aproape de gară, pentru mine, care nu  cunoșteam orașul și nici bani să dau pe taxi n-aveam la discreție, miezul zilei fiind, iată motiv întemeiat să servim masa de prânz, în locația aleasă de Maestru.

Ion Coja - Scrisoare de la un evreu care știe să spună „mea culpa”!

În urmă cu câteva ore am primit din Israel scrisoarea de mai jos, semnată de domnul PUIU, alias HARRY NADLER, vechi colaborator și combatant pe acest site. Ne dă o veste bună: teza susținută de mine și de alți colegi, cum că la Iași în iunie 1941 pogromul anti-evreiesc a fost „opera” armatei germane, a fost recunoscută și acreditată oficial prin actul încheiat joi între oficialii Israelului și ai Germaniei.

duminică, 23 iulie 2017

Lecții de viață cu iz Rococo


E vorba aia : nu aduce anul... ce aduce ceasul. Frumușică, adolescentă în toată regula, pentru prima oară, am îmbrăcat deux pièces, vestimentație ce urma s-o port în drum spre Oradea. ( vezi poza ) :) - 1971,  anul marilor proiecte, care aveau să-mi schimbe definitiv orizontul. Laureată a câtorva festivaluri naționale de muzică ușoară, reprezentantă a județului Dâmbovița, iată-mă la Oradea, însoțită de mama, fericită să mai plece și ea din închisoarea căsniciei care-o îmbătrânise prematur.

sâmbătă, 22 iulie 2017

Dumitru Lupu s-a ridicat în veșnicie. Ce făcuși, Mitică ? Plecași și tu ?

Ieri, voiam să scriu despre tine și amintirile care ne leagă. Nu am reușit. Dimineață, în zori, revedeam în minte ce doream să aștern pe hârtie, amintiri dragi din anii tinereții noastre, un eseu despre tinerii artiști amatori ai generației noastre, care, în timp, au reușit să se facă cunoscuți, apreciați de public, profesioniști de valoare.

vineri, 21 iulie 2017

Sărutul din Bulevardul Castanilor


Anul 1969, anul premierelor :) La vârsta de 16 ani, reușisem, din prima, examenul la Carabela, cel mai tare  liceu din județul Dâmbovița, renumit pentru înalta calificare a profesorilor. Părinții cumpăraseră, în sfârșit,  televizor, scutindu-mă, astfel, să-mi mai zgâiesc ochii pe fereastra Dumitreștilor, de  la parterul blocului, pentru a urmări campionatele de fotbal, festivalul de la Mamaia și altele. Aveam și noi televizor. :) SIRIUS, alb-negru, trona în colțul camerei, funcțional zi lumină. Așa, ca să-mi ajungă :)

Reinventa-vom poate primordiala sferă

Cândva ne vom întoarce la Pontul Euxin.
Cu lacomă odihnă ne vor primi jivine.
Zămislitoarea mamă a iar fiinţării noastre
va vămui văzduhul de ceţuri şi de fum.
Şi zeul blând dormi-va în spaţiul dintre coaste,
nu vom mai fi din carne,
nu vom mai fi nicicum.

joi, 20 iulie 2017

”FĂI, LISANDRO ! DACĂ NU-MI FACI COPII, TE LAS” -


Și, uite așa, amenințată, se puse bunica mea pe făcut copii. Dar, nu oricum, nene. Caznă mare, nu glumă. Fiind cea mai frumoasă fată din satul copilăriei mele, bunica Alexandra s-a măritat, cum altfel, cu un flăcău frumos, din neamul lui Mitroi. Neam mare, înstărit. O uliță- ntreagă, din câte-mi amintesc, era străjuită, pe ambele părți, de frații bunicului Marin al lui Mitroi și ai bunicii. Fiecare, după însurătoare, își ridica o casă, după posibilități. Oameni gospodari, trăiau din recolta câmpului, animale, păsări, legume, fructe crescute în grădina casei.

LA BÂLCI, DE SF. ILIE... HAIDA, LUMEEEE, ȘI IAR HAI ! :)

Înainte de marea colectivizare, care a dus la sapă de lemn țăranul român, bunica mea, văduvă cu nouă copii, unul fiind tatăl meu, avea căruță cu doi cai, pe lângă alte animale, păsări, ca tot omul de la sat. La sărbători, mă lăia, în copaia mare de lemn, îmi freca pielea cu săpun de casă (făcut după rețeta ei proprie) de ziceai că am râie, sub ploaia de gemete determinată de usturimea ochilor invadați de clăbuci :) Apoi, mă primenea cu hăinuțe curate și ne pregăteam de plecare la BÂLCI, de Sf. Ilie.

PAPARUDA-RUDA

PAPARUDA-RUDA, ÎN KURU GOL, ACOPERIT DE BOZII,
ierburi sălbatice, care creșteau la marginea islazului.
Așa petreceam ziua de Sf. Ilie, demult, în satul bunicii mele, Alexandra, cea mai frumoasă femeie din satul copilăriei.

Ne-au dispărut porcii ! :) Haoleu ! :)

HAOLEUUUU... BRE !
UNDE AU DISPĂRUT PORCII ȚĂRII, ĂIA DIN REZERVA DE STAT ?
În caz de calamitate, vom flămânzi. Au avut grijă pesedeii de Teleorman să ne ciordească porcii. Haoleu, porcii țării mele ! Ne-au luat mâncarea de la gură, ”să mănâncă numa ei”, arză-i-ar focu de bandiți. Cu acțiunile lor la purtător, ăștia fură tot. Vrem porcii înapoi. Ne dați, ori nu ne dați ?
Hoților, porcilor !

Adrian Păunescu - OMAGIU -



Ar fi împlinit 74 de ani, azi, 20 iulie, 2017. Odihnă veșnică, Adrian Păunescu

Iluzia unei insule 
Diseara-i plecarea în insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntîrzia
caci cîini-politisti s-ar putea sa apara.

La mulți ani, sărbătoriților zilei de Sf. Ilie


marți, 18 iulie 2017

Societatea s-a-mbogățit. SOROȘ e de vină !




Societatea s-a-mbogățit. SOROȘ e de vină ! De azi, scriitorimea românească penală, care se manifestă în libertate, a primit în rândurile ei cel mai prolific pușcăriaș. Nu contează că a prejudiciat statul cu peste 60 milioane de euro, din care nu s-a recuperat nici măcar un sfert. Desigur, SOROȘ e de vină !

SĂ PROSTIM POPORUL CU TELEVIZORUL -

Fraților, iar am decis să nu mai urmăresc emisiunile de rahat ale televiziunilor de ȘTIRI românești :) Zis și făcut. Dar azi, nu știu cum dracu, am ajuns pe B1Tv . Și ce-mi văzură ochii ? Neica traseistul otevist Tudor Barbu, ”inspirat ” de afirmația teleormăneanului cu mustață grizonată și strungăreață dezinvoltă dezvelită de zâmbetu-i fermecător de brazilian (prin adopție),