joi, 28 februarie 2013

Mircea Chelaru - Invitat de onoare al emisiunii " Treptele succesului " - Curier Tv - Piteşti , RELUARE

 "Treptele succesului" - Curier Tv , sâmbătă, ora 18.oo şi duminică, ora 13.oo, la adresa : http://www.curiertv.ro/tv-online.html

Ar însemna apariţia unei cărţi, dacă mi-aş propune să scriu despre dl Mircea Chelaru, şi mai ales despre emoţiile, gândurile care-mi frământau sufletul privindu-l, "prins", instant, pe unele posturi tv. Ore în şir, aproape nemişcată, ascultam fascinată comentariile domniei sale, invitat în emisiunile tv, de obicei, spre miez de noapte, probabil pentru a i se pune la dispoziţie mai mult spaţiu, pentru a ridica în lumină adevăruri încă neştiute despre obârşia, propăşirea, grijile, nevoile neamului românesc.

Nu am avut parte de poveşti, în trista-mi copilărie. Mi-amintesc vremea când, la grădiniţă fiind, un " povestitor " venea şi ne încânta sufletele cu basme pentru copii. Adunaţi în sala de mese, rămâneam gură cască, cu ochii cât cepele zgâiţi la cearceaful alb, pe post de ecran imporvizat, pe care zmeii, balaurii din poveste făceau să ne-mpietrească inima de spaimă.  Dar Prâslea cel voinic, Făt-Frumos din lacrimă, Ileana Cosânzeana, Albă ca zăpada şi mai ales cei şapte pitici, m-au fascinat. Viaţa...
mi s-a părut o fără de sfârşit poveste, eu un personaj dependent de poveşti, dependentă de harul marilor naratori căutându-i, avidă. 
 Când dl Mircea Chelaru începe să vorbească, redevin copilul fascinat de alte şi noi, diferite poveşti... despre trecut, prezent şi viitor. Aproximativ doi ani, i-am urmărit apariţiile tv. Unele anunţate, altele prinse din zbor. Nu mă clinteam din faţa micului ecran. Amorţeam, ore-n şir, urmârindu-i comentariile. Colindam, alături de domnia sa, cu gândul, prin paginile de Istorie, materie îndrăgită şi de mine încă din anii de scoală. 


 Habar nu aveam cine era domnul cu glas aproape doinit în depănarea unor "poveşti ", glas de tunet, în depănarea altor "poveşti "cu oameni mari, rupţi, desprinşi din file de cărţi scrise, nescrise, altfel de poveşti. Înţelesesem că era pensionar, general în rezervă. Nu am căutat informaţii. Îmi plăcea să-l ascult, şi atât. Dorind să-i mulţumesc pentru sentimetele de admiraţie, stimă şi respect ce se năşteau în sufletul meu, privindu-l ca pe un român adevărat, a cărui faptă trezeşte spiritul naţional, am cutezat să-i scriu, pe blogul meu, apoi pe Facebook, mesaje de recunoştinţă, fericită la gândul că mai există în România oameni de neasemuită valoare. 
Am fost în culmea fericirii, când, în urmă cu mai bine de un an, domnia sa mi-a răspuns, prin câteva cuvinte. Nu sunt genul de om căruia, dacă îi dai un deget se-ncumetă a gândi să-ţi acapareze toată mâna. Şi aici... zâmbesc ! Dar, când eşti fascinat de Istorie şi realizezi şi o emisiune tv dedicată  spiritelor superioare, cum să nu îţi doreşti un asemenea invitat de onoare ? Am îndrăznit să-l invit şi la emisiunea mea, Treptele succesului. Au trecut săptămâni, până am primit un răspuns. Şi nu unul oarecare. 
Era acceptul domniei sale de a veni la Piteşti pentru a da curs invitaţiei mele.
Nici atunci NU am dorit să aflu mai multe despre dl Mircea Chelaru. Oricum, nu despre domnia sa îmi propusesem să discutăm în emisiunea tv. Doream " poveşti, întâmplări de viaţă " ! Una dintre "poveştile de viaţă" păstrate în "tolba cu poveşti" prezentate şi la alte posturi tv. Am crezut că promite, aşa, ca să nu devin insistentă, probabil simţind că dacă sunt dată afară pe uşă intru pe fereastră şi nu renunţ la ce îmi pun în gând.  Şi iar zâmbesc !  
Şi timpul s-a cernit, şi am tot aşteptat, urmărindu-i apariţiile la alte televiziuni. Comentam pe blogul meu, pe Facebook, neîndrăznind să-i mai scriu, lăsând timpul să decidă momentul întrevederii noastre.  Apariţia cărţii " România moluscă " prezentată la OTV, de la miezul nopţii până spre orele dimineţii, nu mi-a lăsat astâmpărul în pace.  Se spune că e bine să ai grijă ce îţi doreşti, pentru că dorinţa se poate împlini. 

Şi am sperat, şi am tot sperat, până când, cu puţin timp înainte de a mă întâlni cu dl Mircea Chelaru, am căutat şi eu pe Google informaţii despre domnia sa. Nu întâmplător, Sâmbătă, 29 Sept-, 2012, când am avut privilegiul să realizez interviul mult visat, apele curgeau pe mine, precum Oltul, la vale. Mai mare jena ! 
                    Şi iar zâmbesc !  
Sâmbătă, 6 Oct., ora 18.00, în reluare, Duminică, ora 13.00 - Curier Tv Piteşti, 
"Oraşul dacilor de la Turdaş "
                                              
                                                  

                 " Nu îţi trebuie multă carte, să ştii să mori pentru ţară !"


Gen.Mircea Chelaru: "Noi nu mai avem suveranitate demult. Dumnezeul meu e poporul român... iar icoana mea este România. Suntem într-o societate cu o democraţie de vitrină. A falsului democratic. Adică o ţară a prostituţiei. Funcţiile statului au fost confiscate de puterea politică de 20 de ani. Pauperizarea poporului este evidentă. Orice naţiune are anticorpii interiori corecţi. Cine sunt aceşti anticorpi ? Puterea poporului. Intelectocultiştii sunt şantajabili, parte activă, nehămesită, apucătoare a bunurilor poporului. Această democraţie de vitrină, populistă, a produs dezenergizarea poporului. Mi se pare mai grav ceea ce a făcut Patapievici, decât ce a făcut Băsescu. El a dat-o la-ntors. Nu are în spate o clasă politică sănătoasă. Pitagora a definit " Legile morale şi politice.

    "Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină."


                                           Vă mulţumesc, dle Mircea Chelaru. 
                                             Cu deosebită stimă, Elena Toma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.